ABUNDA, pers. 3 abundă, vb. I. Intranz. A fi, a se găsi, a exista din abundență. Pe piață abundă produsele alimentare. ♦ (Franțuzism rar; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A poseda din belșug. Articolele din presa imperialistă abundă în argumente false. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abundează (IBRĂILEANU, A. 104).