ac n. 1. vergea subțire de oțel, ascuțită de un capăt și găurită de celălalt, cu care se coase sau se împunge; a avea ac de cojocul cuiva, a avea mijlocul de înfrânat semeția-i; ca prin urechile acului, cu mare greutate; 2. boldul albinelor: o viespe cu acu-i otrăvit AL.; 3. vargă de metal ce indică orele pe un ceasornic; 4 (sau macaz) șină mobilă la un căpătâiu și subțiată la celălalt spre a face să treacă trenurile, de pe o linie pe alta. [Lat. ACUS].