ACORDEON, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foaie și cu unul sau două rînduri de clape. V. armonică. Cînd sala s-a umplut, un acordeon răsună și cîntăreții anunțați apar pe estradă. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. Cu haina roasă la un cot și cîrpită la celălalt, pe cap cu o pălărie în stil «acordeon», scoboram la vale. HOGAȘ, M. N. 17. – Pronunțat: -de-on.