ACȚIUNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități, faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. Orice înstrăinare din bunurile gospodărești colective sau ale statului, orice acțiune de sabotaj față de averea și animalele colectivizate sau mașinile S.M.T.-ului este socotită drept trădare a intereselor obștești și ajutor dat dușmanilor poporului. STAT. GOSP. AGR. 39. Energia avîntului are preț numai atunci cînd e folosită într-o acțiune justă. SADOVEANU, N. F. 134. ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, care acționează multilateral, repede, practic și energic. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare, a da impuls. A trece la acțiune = a păși la fapte. ◊ (Uneori determinat prin «armată») Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). Verbele a căror acțiune se răsfrînge asupra unui obiect (complementul lor direct) sau are ca rezultat un obiect sînt tranzitive. 2. Desfășurarea întîmplărilor într-o operă literară. Acțiunea romanului «Mitrea Cocor» este foarte vie. 3. Influență (1). Acțiunea luminii și a căldurii. Acțiunea vînturilor și a apei. ◊ Acțiunea legii economice fundamentale a capitalismului determină ascuțirea luptei de clasă în cele mai înaintate țări capitaliste, revoluționează masele și apropie revoluția socialistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617. 4. Urmărire în justiție, proces; (concretizat) cerere de deschidere a unui proces. Acțiune penală. Acțiune civilă. ◊ Tînărul Priboianu... a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. A. 258. II. (În economia capitalistă) Hîrtie de valoare reprezentînd partea de capital investită de un capitalist într-o întreprindere la care participă și alți capitaliști și conferind în principiu drepturi de participare la afacerile și profiturile întreprinderii. Societate pe acțiuni. – Pronunțat: -ți-u-.