ADORMI (adorm) I. vb. tr. 1 A face să doarmă: abia a putut să adoarmă copilul; l-au adormit cu cloroform ¶ 2 Pr. exag. A plictisi Ia culme, a obosi pe cineva într’atît încît să-l cuprindă somnul: era singura carte care avea puterea a-l ~ (NEGR.) ¶ 3 A încînta în așa fel simțurile cuiva încît să-l facă să doarmă: zicea din fluier niște doine de te adormea (ISP.) ¶ 4 familiar A face să stea liniștit prin făgăduieli mincinoase, prin amăgiri, etc.: se lăsă a fi adormit cu speranțe zadarnice ¶ 5 fig. A potoli, a liniști, a alina: ca să-și adoarmă chinul, durerea, dorul, etc. II. vb. intr. 1 A începe a dormi, a-l cuprinde somnul: de la o vreme i-a furat somnul pe amîndoi și au adormit duși (CRG.); fig.: Gîndu-i adoarme în nemișcare (VLAH.) ¶ 2 fig. A se moleși, a lucra alene: bagă de seamă să nu adoarmă lucrătorii ¶ 3 fig. A lîncezi, a tînji, a sta în loc, a înceta: de cînd cu criza, toate afacerile au adormit ¶ 4 fig. A se pierde, a dispărea: sentimentul de dreptate pe care-l sădisem în inima lui adormise acum ¶ 5 fig. A muri: pentru că și svențiia lui era om și-i era a muri, să războli puținel și așia a dormi (VARL.); mai adesea în stil biblic: a ~ în (sau întru) Domnul; tot astfel a ~ somnul (cel) de veci, a ~ somnul cel lung (ISP.), a muri în pace [lat. addormire].