ADULMECA, ADURMECA (-mec) vb. tr. 1 🔫 A simți prin miros vînatul, a găsi, a descoperi după miros urma, dîra vînatului (vorb. de cîini): mi-am adus aminte că dihania de lup adulmecă și vine după fum (CRG.); copoiul adurmecă dîra fiarei prin țărînă (ODOB.) ¶ 2 Pr. ext. A descoperi prin miros urma sau adăpostul cuiva (vorb. de animale): dulăii... adulmecînd mirosul cărnurilor (GN.); cînele tot adurmecînd încătrău au apucat fugarii (RET.) ¶ 3 fig. A presimți (o primejdie, uneltiri dușmănești), a descoperi, a afla: ca copoii adulmecă ori-ce mișcare a domniei (ODOB.) [comp. ADULMA].