adus², ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 296 / Pl: ~uși, ~e / E: aduce] 1 Dus dintr-un loc în altul. 2 (D. discuții) Îndreptat asupra unui lucru sau a unei persoane. 3 (Pop; îe) A fi ~(ă) din meșteșug Meșteșugit. 4 (D. ființe) încovoiat. 5 Îndoit. 6 (Fam; îla) ~ (bine) din condei Exprimat cu dibăcie. 7 (Îal) Făcut cu diplomație. 8 (Îvr; îla) ~ la mijloc Citat în sprijinul unei afirmații. 9 (D. persoane) Condus. 10 (Fam; îla) ~ în sapă de lemn Sărăcit.