AFURISI (-isesc) I. vb. tr. ⛪ 1 A lovi, a pedepsi cu afurisania: care cliric se va arăta că merge la cîrciumă... acela să se afurisească (PRV.-MB.) ¶ 2 A blestema: părinții lui l-au afurisit. II. vb. refl. A chema asupră-și blestemul urgia cerească (în jurăminte): Că făgăduesc și m’afurisesc De azi înainte Să fiu mai cuminte (IK.-BRS.) [ngr. άφόρισα άφοριξω].