AFÎNAT, -Ă, afinați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc., în opoziție cu îndesat) Așezat rar, rărit, înfoiat. Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afinate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304. Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afinată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379. Un car cu lemne este afinat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.