AGERIME s. f. 1. Calitatea de a fi ager, ușurință în mișcări, îndemînare fizică; sprinteneală, dibăcie. Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105. 2. (Uneori determinat prin «a minții») Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere, istețime. Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99.