AGRICOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care este în legătură cu agricultura, care se referă la agricultură, din domeniul agriculturii. Munci agricole. Țară agricolă. ◊ Învățămînt agricol = formă de învățămînt tehnic care pregătește, specialiști în diferite domenii ale agriculturii. Cadrele didactice din învățămîntul mediu agricol trebuie să răspundă cu tot elanul la îndeplinirea sarcinii de onoare pe care o au. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 5/4. Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole, legată de un anumit anotimp, în care trebuie să se efectueze, în timpul cel mai scurt, anumite munci. Folosirea deplină a mașinilor și tractoarelor S.M.T. în campania agricolă de vară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. ♦ (Despre unelte) Folosit în agricultură. ◊ Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. Țăranii împroprietăriți [în 1921], ca și, în general, țărănimea săracă și imensa majoritate a țăranilor mijlocași, erau lipsiți de vite, de. unelte etc. și au fost nevoiți să se îndatoreze pînă în gît la chiaburi, cămătari și bancheri, atît pentru procurarea unui oarecare inventar agricol, cît și pentru plata pămîntului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. ♦ (Despre producție și produse) Care se desfășoară, care are loc în domeniul agriculturii; obținut, dobîndit prin agricultură. Sporirea producției agricole și a cantităților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. ♦ (Despre economie, instituții economice, juridice și politice) Care are specificul legat de agricultură. În societatea capitalistă linia de dezvoltare a economiei agricole este aceea de destrămare a țărănimii mijlocașe și de creștere a sărăcimii, pe de o parte, și a chiaburimii, pe de altă parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 281. ◊ Gospodărie agricolă colectivă v. gospodărie. Gospodărie agricolă de stat v. gospodărie. Întovărășire agricolă v. întovărășire. Secție agricolă a sfatului popular = aparat al sfatului popular care se ocupă cu problemele de agricultură ale comunei, orașului, raionului etc. respectiv. Potrivit planului secției agricole a sfatului popular raional, trebuia ca secerișul păioaselor să înceapă în ziua de 1 iulie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. Învoială agricolă v. învoială. 2. (Despre oameni sau colectivități) Care lucrează în agricultură, care se ocupă cu agricultura. Experiența S.M.T.-urilor și sovhozurilor sovietice, precum și a tractoriștilor și mecanicilor agricoli din Uniunea Sovietică, constituie un izvor nesecat de învățăminte pentru tractoriștii, batozarii și mecanicii agricoli din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. ◊ Proletariat agricol v. proletariat.