Definiția cu ID-ul 402087:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aiepta (-t, -at), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit.