AIEVEA adv. I. Adv. 1. În realitate. Înțelese... că... tot ce i se întîmpla nu-i în vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevărat, într-adevăr. Credeam aievea în basmul Cosînzenei (BENIUC) ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. În văzul tuturor, pe față; deschis. ♦ Limpede, lămurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. javĕ, bg. jave).