Definiția cu ID-ul 402867:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
alcătui (-uesc, -it), vb. – 1. A face, a întocmi, a compune. – 2. A organiza, a aranja. Mag. alkotni (Cihac, II, 475; DAR). – Der. alcătuială, (var. alcătuință), s. f. (alcătuire); alcătuitor, s. m. (organizator, care aranjează ceva).