ALEAN adv. și s. n. 1. Adv. (Ban., Trans. SV) împotrivă. Alan. Contra. AC, 327. Bem arme sze pot szta jeu allan. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. S. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Pică, necaz, dușmănie. Fratele tău și vecinul tău are pre tine ceva alean. C 1692, 507v. Cari simt aleanul tău Si-mblă pre băsăul tău. VCC, 46; cf. N. TEST. (1648); PSALTIRE SEC.. XVII, apud TEW. ◊ Loc. adj. De alean = potrivnic. Pleacă cu pace supt picioarele lui toate limbile de alean și care voiesc războaie. MOL 1688, 215^r. Stătător de alean = răzbunător. Toț creștinii... să nu fie stătători de alean, ce toată stătătura de băsău. să o lase pre Dumnezău carele giudecă toată lumea în dereptate. SA, 28^r. ◊ Loc. adv. De alean = împotrivă. Nime nu-ți poate sta ție de aleanu. MISC. SEC. XVII, 93^v. În alean = împotrivă. Afla-vei și. cuvinte, pentru că rumânii nu grăim toți într-un chip, cum iasle: oca – pricina au adeverința, în alean – împrotivă, hasna – folosul, alduiala – blagosloveniia și altele, care le-am pus după obiceaiul cum grăiesc pre aceaste locuri. SA, 4^v. Și eu în alean cu Domnul fuiu. MOL. 1695, 53^r. ◊ Loc. prep. În (întru) aleanul = contra, împotriva. Noi în multe chipuri am greșit în aleanul tău cu cugetele. SA, 5^v. Și miniia Domnului întru aleatiul mieu să încinsă. MOL. 1695, 53^r. Nice se lipește nici de o învățătură slriină au atare care-i în aleanul besereciei. CAT. B, 3; cf. CAT. CALV.. apud TEW; MOL. 1695, 35^r: VCC, 6, 16, 36; MISC. SEC. XVII, 13^r; PSALTIRE SEC. XVII. apud TEW; PP, 5^r, 75^v, 76^r, 77^r, 77^v, 78^r, 85^r, 85^v, 86^v, 87^v, 8S^v. De aleanul = contra, împotriva. Fii proptă de aleanul pagubeei. MISC. SEC. XVII, 60^v. Într-acesta. chip de au grăit ceva de aleanul numelui lui. întoarce au zi napoi. PP, 89^r; cf. MISC. SEC. XVII, 18^v, 23^r, 70^v; PP, 85^r. ◊ Loc. vb. A umbla în alean = a se împotrivi. Iară deacă nu vă veți pedepsi cu atîta, ce încă veți îmbla în alean cu mine, îmbla-voi și eu în alean cu voi și atunci voiu lăsa pre voi mîniia mea. MOL. 1695, 36^r. A face alean = a se împotrivi. Cum cutedzaț, dzice, de alean face? VCC, 7. Etimologie: magh, ellen. Vezi și aleaniș, alenie, alenșig, alenui. Cf. alenie, alenșig (2), băsău (2), măraz, rîvnire, zavistie; băsău (1) (stătător de -); bîvtui.