Definiția cu ID-ul 963780:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AMESTEC. Subst. Amestec, amestecare, îmbinare; amestecătură (fig.), melanj (franțuzism), mixtură (livr., depr.), amalgam (fig.). Interferență, suprapunere, întrepătrundere, interpenetrație; combinare, combinație, fuzionare, fuziune, contopire; mixare, mixaj. Aliaj. Amalgamare. Încrucișare, corcire, hibridare, hibridizare. Sincretism, eclectism; pestrițătură, împestrițătură, împestrițare, caleidoscop (fig.), mozaic (fig.); potpuriu (fig.), conglomerat (fig.). Miscelaneu. Miscibilitate. Terci, terciuială, terciuire, chiseliță, talmeș-balmeș (fam.), ghiveci; torocală (reg.). Corcitură, corci (reg.), hibrid. Cafuso, creol, metis, mulatru, sambo. Catîr, mul (rar), mular (neobișnuit). Adj. Amestecat, mixt, compozit, combinat, îmbinat; hibrid, corcit, încrucișat; impur, pestriț, împestrițat, pestrițat (rar), pestricior (dim., pop.). Miscibil; fuzionabil. Sincretic; eclectic; eterogen. Vb. A amesteca, a combina, a îmbina, a mixa. A amalgama (fig.); a alia; a malaxa. A contopi; a încrucișa, a hibrida, a hibridiza; a împestrița, a pestrița (rar). A se amesteca, a se contopi, a fuziona. A se încrucișa, a se corci. A se întrepătrunde, a se interfera. V. întretăiere, pestrițătură.