AMEȚIT I. adj. 1 p. AMEȚI; a umbla ~ ca un ciocîrlan (MAR.), a umbla zăpăcit, a nu ști ce face ¶ 2 Cu mintea dusă, fără conștiință: a căzut ~ la pămînt ¶ 3 fig.: blînda turturică a sosit ~ă de bucurie, aproape de soțul ei (ODOB.) ¶ 4 Beat: ce mai stai de vorbă cu el, nu vezi că-i ~? II. sbst. Faptul de a (se) ameți.