AMNAR, ❍AMÎNAR (pl. -are) sn. 1 Bucată de oțel cu care lovind în cremene ies scîntei (🖼 105); proverb: cît ai scăpăra (sau ai da) în ~, într’o clipă, iute, repede; proverb pop.: nici cît ai scăpăra (sau ai da) în ~, nici o clipă, cîtuși de puțin; fig. 🍽 Trans. (HASD.) Zeamă de ~, se zice despre o ciorbă acră sau prea slabă ¶ 2 Bucată de fier pentru ascuțit (cuțitul, etc.) ¶ 3 ⛓ Parte a războiului de țesut care e fixată în una din cele patru găuri ale sulului dinainte, de partea dreaptă a acelui care țese; cu ajutorul acestei bucăți se ține întinsă partea țesăturii de la sulul de dinapoi pînă la cel de dinainte; dacă partea țesută s’a prea lungit, se strînge atunci pe sulul dinainte, învîrtindu-l cu amnarul făcut din lemn, are forma unui diapazon, dar cu cele două extremități de sus unite (🖼 106) ¶ 4 Băn. Olten. (HASD.) ‼ Bucată de fier sau cuiu cu ajutorul căruia se coboară sau se ridică fierul lat de la plug ¶ 5 Mold. (HASD.) 🔧 Fiecare din cele patru speteze, cîte două la fiecare loitră a căruței, care leagă la extremități carîmbii ¶ 6 💒 Grindă groasă care unește mai mulți stîlpi: Mold. fiecare din stîlpii care se pun în colțurile casei: Pe cea vale mare Este-o casă din ~e (SEV.) ¶ 7 Mold. Trans. (HASD.) 🏚 Fiecare din stîlpii care alcătuesc corpul morii și sînt dăltuiți de o parte și de alta, așa ca să se fixeze în ei scîndurile păreților ¶ 8 Băn. 🏚 Grinda de la stăvilarul morii pusă peste stîlpii bătuți în apă (👉 STĂVILAR) [a³ + lat. manuarius].