ANARHIE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, caracteristică într-o țară, într-o instituție etc., în regimuri bazate pe exploatare; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care, din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție, activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducînd la crize periodice și la șomaj. Contradicția dintre producția socială și însușirea capitalistă se reproduce deci ca antagonism între organizarea producției înăuntrul fiecărei fabrici și anarhia producției în întreaga societate. ENGELS, A. 321. În sectorul socialist al economiei noastre naționale firește că nu acționează legea concurenței și a anarhiei în producție, ci, dimpotrivă, au căpătat cîmp liber legi proprii economiei socialiste. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 26.