ANTIPATIE. Subst. Antipatie, aversiune, repulsie, execrație (rar), resentiment, resimțămînt, repugnanță (livr.), oroare. Dușmănie, ură, patimă, vrăjmășie, vrajbă, învrăjbire, inamiciție (rar), inimiciție (livr.), ostilitate, adversitate, animozitate. Înverșunare, pornire, îndîrjire. Ciudă, înciudare (rar), ranchiună, pizmă (pop.), rîcă (fam.), pică (pop.). Dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare (fig.), scîrbă, lehamite (pop.). Adj. Antipatic, urîcios, respingător, repugnant (livr.), repulsiv (rar). Dezgustător, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav, execrabil, oribil, abominabil, dezagreabil; nesuferit, de nesuferit, de nesuportat, insuportabil, intolerabil, detestabil, indezirabil. Dușmănos, dușmănesc (înv.), dușman, neprietenos, neprietenesc, advers (fig.), inamic, vrăjmășesc, vrăjmaș, vrăjmășos (rar), potrivnic, ostil. Ranchiunos, vindicativ (livr.), răzbunător, pătimaș, pizmaș, pizmuitor, pizmăreț (rar), pizmătareț (înv. și reg.). Vb. A fi antipatic, a fi nesuferit, a-i fi cuiva drag ca sarea în ochi, a-i fi cuiva drag ca tăciunele la nas, a fi ca un spin în ochii cuiva. A nu suferi, a nu suporta, a nu avea pe cineva la suflet, a nu avea ochi să vezi pe cineva, a nu vedea pe cineva cu ochi buni, a nu putea înghiți pe cineva. A dușmăni, a urî, a purta cuiva pică, a avea un dinte împotriva cuiva, a nu avea pe cineva la ficați (la stomac). A i se înăcri cuiva sufletul (inima) de cineva (de ceva), a-i fi lehamite, a se lehămeti (reg.), a se lehămetisi (reg.), a-i fi scîrbă, a-i fi greață, a fi dezgustat (de cineva); a se dezgusta, a se scîrbi, a i se face lehamite, a se sătura ca de mere pădurețe, a se sătura pînă în gît. A-i repugna, a-i produce cuiva silă (dezgust), a respinge. A dezgusta, a scîrbi, a-i face cuiva silă. A execra (franțuzism), a detesta, a disprețui, a urî. Adv. Cu antipatie, cu aversiune, cu repulsie; fără dragoste, fără simpatie; dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. aversiune, dispreț, dușmănie, invidie.