APRECIERE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. 1. Prețuire, stimă. Partidul și guvernul dau o înaltă apreciere muncii rodnice pe care o duc cu modestie și abnegație zecile de mii de învățători, răspîndiți pe tot întinsul țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 605. 2. Părere exprimată asupra valorii sau calității unei persoane sau a unui lucru; considerare, judecată, analiză. Probabil că lui îi era indiferentă aprecierea mea. SADOVEANU, N. F. 54. Vă mai trimit o poezie, pe care o supun aprecierii d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. ◊ Expr. A face aprecieri = a formula, a emite anumite păreri asupra valorilor sau calităților unei persoane sau ale unui lucru. Nu știu ce aprecieri a făcut și despre ce aprecieri a putut vorbi Cîrloman. SADOVEANU, N. F. 158. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) părerii, judecății sau opiniei cuiva. Las la aprecierea d-voastră faptele acestui om. – Pronunțat: -ci-e-.