APROPIA (-piu) I. vb. tr. 1 A pune, a așeza, a duce (mai) aproape: apropie scaunul și să stăm de vorbă; familiar: el știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) ¶ 2 A pune pe cineva alături de alții, a-l face să se asemene cu alții: aceste păcate îl apropie și mai mult de ei ¶ 3 ‡A atinge, a ajunge pînă la (vorb. de timp): Domnul, după ce apropiesă trei ani a domniei sale (LET.). II. vb. refl. 1 A veni, a se duce (mai) aproape de cineva, de ceva: vaporul se apropie de țărm; familiar: a se ~ de țintă; așa se mai apropie de adevăr, măcar că era păgîni (N.-COST.); proverb: i se apropie funia de par 👉 FUNIE ¶ 2 fig. A fi aproape, a sosi (vorb. de timp): toamna se apropie ¶ 3 A se atinge de ceva, a avea pretenții asupra unui lucru: de acea moșie nimeni nu s’a putut ~ (I.-GH.) ¶ 4 A veni în atingere cu cineva: e un om ursuz, nu se poate ~ nimeni de el ¶ 5 A veni în atingere de aproape cu cineva, a se stabili între unul și altul legături mai strînse: noi studenții munteni și moldoveni ne-am apropiat și mai mult între noi (I.-GH.) ¶ 6 Se apropie de ziuă, se face îndată ziuă [lat. appropiare].