arșiță, arșițe, s.f. Teren (deal, coastă de munte) unde s-au defrișat copacii prin incendiere, pentru a se amenaja pășune, fânațe sau parcelă agricolă. ■ (top.) Arșița, teren în Cupșeni, Măgureni, Dragomirești, Glod, Rozavlea; Arșița, cătun (a.d. 1909), azi contopit cu Vișeul de Sus. – Lat. (calor) *arsicia „care arde”, de la ardere (Pușcariu, CDDE, după DER; MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. arsyca (Macrea, 1970).