asoga, asog, vb. tranz. – (reg.; înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu, cf. ALRRM, 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea, 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi, 1925: 271). (Trans. Nord și Maramureș, v. ALR, 1965: 1.056). – Din a protetic + soga (var. a lui soage „a modela aluatul” < lat. subigere „a îndrepta, a împinge în sus; a frământa”) (MDA).