ASUDAT, -Ă, asudați, -te, adj. (Despre ființe) Plin de sudoare, transpirat, nădușit. Ofițerii... își scoaseră cușmele și își șterseră frunțile asudate. SADOVEANU, O. VI 75. Coborau prăfuiți, asudați, pe jumătate goi, cu sacii pe umeri. BART, E. 294. Sosise un tînăr plăieș, a cărui cal asudai păștea înșelat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. ♦ Fig. (Despre lucruri) Aburit. Prin geamurile asudate abia străbate o lumină bolnavă și fumurie ce se îneacă în picla de afară. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Păreții murdari și asudați de umezeală. CONTEMPORANUL, V 1.