ASVÎRLI (asvîrl) I. vb. tr. 1 A arunca ceva cu multă putere, cu mare repeziciune: cine-a asvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai acelaia să fie banii (CRG.) ¶ 2 A da la o parte, a lepăda ceva de care nu mai avem nevoie: asvîrle hîrtiile acestea în foc ¶ 3 A îndepărta ceva dintr’un loc printr’o mișcare violentă, a duce un lucru dintr’un loc într’altul izbindu-l: furtuna a asvîrlit barca la mal; fig.: asvîrli aceste trei țări în valuri și în nenorociri cumplite (BĂLC.). II. vb. intr. 1 A arunca cu multă putere, cu mare repeziciune: cu buzduganul asvîrlea în oamenii cei vinovați (NEC.); fig: merg cu nerușinarea pînă... a ~ cu noroiu în străbunii noștri (I.-GH.); fig.: cît ni asvîrli cu (o piatră, o sburătură, etc.), la o depărtare, la o distanță pe care o poate străbate un lucru asvîrlit cu putere ¶ 2 A lovi cu picioarele: iepele asvîrleau din copite de svînta unde loveau (ISP.). II. vb. refl. 1 A-și da drumul pentru a cădea într’un loc, a se arunca jos: s’a asvîrlit de pe fereastră ¶ 2 A sări: se asvîrle pe-un cal și ține numai o fugă (CRG.) ¶ 3 A da năvală, a se năpusti, a sări asupra cuiva: s’a asvîrlit asupra lui, dar nu l-a putat lovi ¶ 4 A se vărsa (vorb. de un rîu): Polatiștea vine limpede și grăbită și se asvîrle în Jiu (VLAH.) [vsl. vrŭliti < vrŭlŭ. comp. srb. vrljiti].