ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. A alătura (vremelnic), printr-o legătură mai mult sau mai puțin solidă, pe cineva sau ceva de, la sau pe lîngă cineva sau ceva. Mecanicul a atașat locomotiva la tren. Am atașat decontul la raport. ◊ Eram căprar, atașat ca instructor la compania a zecea. SADOVEANU, O. VI 193. Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni, în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145. 2. Refl. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. Educatoarea s-a atașat de copii. ▭ Trebuie să veghem ca în fruntea gospodăriilor colective și întovărășirilor din Republica noastră să stea oameni cinstiți, oameni ai muncii atașați cu trup și suflet regimului democrat-popular, cauzei socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 16.