ATRAGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a atrage. 1. Determinare a cuiva de a veni alături de o persoană sau de un lucru. O mare importanță are atragerea în munca de agitație a activiștilor de partid și a cadrelor cu munci de conducere în aparatul de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/1. 2. Aducere (prin mijloace adecvate) a cuiva într-un loc sau într-o situație periculoasă; ademenire, amăgire. Se pusese la cale... atragerea domnului și răpirea sau înjunghierea lui. PAS, L. I 112.