autoritate, autorități s. f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. (Bis.) Capacitatea de a exercita puterea sau harul primit în Sfintele Taine, în special în hirotonie; p. restr. exercițiul celor trei slujiri sacerdotale (sacramentală, misionară și pastorală) de către ierarhia bisericească, manifestat mai cu seamă în procesul de apărare a credinței creștine împotriva ereziilor. – Din fr. autorité, lat. au(c)toritas, -atis.