AUTORITATE s. 1. for, organ. (~ile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpînire. (Reprezentantul ~.) 3. putere, (înv.) tărie. (Însemnele ~.) 4. (la pl.) oficialități (pl.). (Au fost de față și ~ile.) 5. (înv.) stăpînire. (Cîrmuiește cu deplină ~.) 6. dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~; se afla sub ~ romană.) 7. calitate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunț.) 8. ascendent, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 9. (concr.) forță, putere, somitate. (Este o adevărată ~ în materie.)