AVÎNTA (avînt) I. vb. tr. A prinde pe cineva sau ceva cu o mișcare repede și a-l ridica în sus sau a-l lăsa să cadă: îl avîntă în sus și apoi îl izbește în pămînt (SB.). II. vb. refl. 1 A face o mișcare repede pentru a ajunge într’un loc, pentru a sări: s’avîntă trupele pe poduri De huruie a gol pămîntul (D.-ZAMF.) ¶ 2 fig. A-și lua sborul, a se înălța cu gîndul, cu sufletul: dorul nostru se avîntă printre răstimpii trecutului (ODOB.).