BABACĂ, babaci, s. m. (Mold.; azi mai rar) Tată, tătucă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = trai bun, viață fără griji, cu banii tatălui, p. ext. cu banii altuia. De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luîndu-și seama) babachii. CARAGIALE, O. I 107. ♦ (La pl., ireverențios) Părinți, bătrîni² (2). Îl auzeai pentru întîia oară spunînd, despre părinți, «babaci». PAS, Z. I 255. ◊ Fig. (Ironic) Repetenții, sau «babacii», cum le spuneam noi, generația tînără, pretindeau că domnul Ciolac... duce tratative de însurătoare. SADOVEANU, N. F. 136. – Gen. și: babachii, babacului. – Variantă: băbacă (CARAGIALE, O. I 55, ALECSANDRI, T. I 115, KOGĂLNICEANU, S. 47) s. m.