bacău subst. Expr. (pop.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a) găsi persoana care să-l învețe minte; b) a da de bucluc (cu cineva), a o păți. A-i arăta (cuiva) bacăul = a amenința cu bătaia (pe cineva). Toată lelea își are bacăul ei = a da peste omul potrivit • /<magh. bakó „călău”.