bai² s.n. 1 (fam.) Necaz, încurcătură, supărare; belea, bucluc. ◇ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu e nici o pagubă. N-are bai (de...) = este indiferent. A avea baiul (cuiva) = a băga în seamă pe cineva. A avea baiul cu... = a avea greutăți cu... A avea bai cu cineva = a) a avea o afacere cu cineva; b) a avea de furcă cu cineva. Ce-i baiul? = ce este? Am bai cu...= mă doare (ceva). Ce bai ai? = ce-ți lipsește? Baiul cela (sau cel rău) = epilepsie. 2 (reg.) Vină. ◇ Expr. A (nu) da bai (cuiva) = a (nu) învinovăți (pe cineva). • pl. -uri. și (reg.) báiu s.n. /<magh. baj.