balamúc s.n. 1 Clinică (în trecut) pentru alienați mintal; ospiciu, casă de nebuni. ◆ Ext. (Clădirea împreună cu) pacienții și personalul medical din această clinică. ◇ A fi bun de dus la balamuc = a fi nebun. Parc-ar fi de la balamuc, se spune despre cineva care se comportă bizar, ca un nebun. 2 Fig. Gălăgie mare, tărăboi, scandal, dezordine. ◇ Expr. Parc-ar fi la balamuc, se spune despre a) un loc în care este mare zgomot, hărmălaie, tămbălău; b) un loc unde este o mare dezordine (a lucrurilor). ◆ Necazuri, griji. • pl. -uri. /de la nm. pr. Malamuc, localitate din județul Ialomița, unde se afla un ospiciu.