BALERCĂ, balerci, s. f. (Mold., Bucov.) Butoiaș. Balerca cu rachiu fusese în căruța lui. BUJOR, S. 98. ◊ Expr. A-și face gîtul leică și pîntecele balercă v. leică. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Spune stolnicului să scoată din pivniță o garafă de Comandaria de cea mai bună... Am adus-o eu însumi de la Chipru... ține opt sute de lei balerca. ALECSANDRI, T. 1243. – Pl. și: balerce (TEODORESCU, P. P. 163).