BALUSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stîlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalîc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balustră s. f.] – Fr. balustre.