BANTĂ², benți și bente, s. f. 1. Bandă² (1). Lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o bantă de hîrtie. VLAHUȚĂ, la TDRG. Pe mijlocul acestor tinichele [mașina] are cîte o bantă de metal. ALEXANDRESCU, la TDRG. 2. Fîșiuță de pînză cusută pe marginea gulerului și mînecilor cămășii, servind pe alocuri, la țară, de guler și de manșetă. Cîntărețul se făcu negru-verde și răspunse, încheindu-și banta de la mîna dreaptă... DELAVRANCEA, V. V. 23. 3. (La pl.; învechit) Cătușe, fiare, obezi. De ce nu l-a prins viu, Să-l lege, să-l puie-n bente și să-l ducă la zapciu? PANN, la HEM.