BARILCĂ s.f. (Mold.) Butoiaș. Ciuberele cu care adăpa caii era de argint, și cofe și barilce și ținte la hamuri … tot de argint. M. COSTIN. Sîngele l-au împărțit, puindu-l prin balerce. PSEUDO-AMIRAS ; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.). Variante: balercă (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: ucr. barylka. Cf. berbință, budăi, buduroi, buriu. substantiv feminin