basm s.n. 1 Specie în proză a epicii (populare), a cărei narațiune are elemente fantastice, supranaturale care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. Ascultau la gura sobei basmul povestit de bunic. ◇ Loc.adj. De basm = fantastic, ireal. Atmosferă de basm. ◇ Expr. (fam.) A se face de basm = a se face de rîs. Basm cu cocoșul roșu v. cocoș. 2 Fig. Născocire, minciună. Nu-mi spune basme, ci relatează exact cum a fost. • pl. -e, (pop.) -uri. /<slav. басм.