BECHI s. n. (Mold., în expr.) Nici bechi = absolut nimic, de loc, nici o boabă, nici o iotă. Nu mi-o pominit nici bechi de «Isaia dănțuiește». ALECSANDRI, T. I 132. Ai trebuit să înțelegi noima scrisorii mele. – Ba, zău, nici bechi... să am pardon ALECSANDRI, T. 1157. A nu ști (sau fără a ști) bechi = a nu ști nimic, nici un cuvînt, nici o boabă. Iaca așa mă chinuiesc cu el, domnule... Nu știe bechi moldovenește. SADOVEANU, O. III 320. Începi a bolborosi turcește, fără să știi bechi măcar. CREANGĂ, P. 260. – Pronunțat monosilabic.