Definiția cu ID-ul 1336340:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BECISNICIE, Mold. BICISNICIE, BEZCISNICIE sf. 1 Starea omului prăpădit, nevoiaș; păcătoșie, netrebnicie, nemernicie: nebunul e în stare să facă o așa becisnicie (ISP.) 2 ‡Necinste, ocară, rușine: cine numai al său bine și fericire cearcă, a tuturor răul și bezcisnicia pofteaște (CANT.) [becisnic].