Definiția cu ID-ul 1262950:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
belșug s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc.adv. Din belșug = din plin; în cantitate mare. • și (reg.) bielșug, bilșug, bivșug s.n. /<magh. bőség.