bisericuță s.f. 1 Dim. al lui biserică. Au făcut o bisericuță de lemn pe deal. 2 Fig. (fam.) Cerc de prieteni; gașcă. Fiecare are bisericuța lui. ◊ Expr. A face bisericuțe = a se grupa (într-o adunare) în funcție de interese, preferințe etc. ♦ Cerc îngust de oameni uniți de un interes comun în dauna societății din care fac parte; coterie. Totul se rezolva dacă făceai parte dintr-o bisericuță. • pl. -e. /biserică + -uță.