Definiția cu ID-ul 418258:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
blajin (blajină), adj. – Blînd, omenos, pașnic. Sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30). S-a confundat cu blajin, s. m. (în mitologia pop., popor fericit care trăiește aproape de rîul Sîmbăta), ce provine din sl. blaženŭ „preafericit”.