Definiția cu ID-ul 1266884:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bleg, bleagă adj. 1 (despre urechile animalelor) Care atîmă în jos. ♦ (despre animale) Cu urechi care atîmă în jos; clăpăug. ♦ (despre urechile oamenilor) Care sînt îndepărtate de cap (și atîrnă în jos). ♦ (despre oameni) Care are urechile îndepărtate de cap. 2 Fig. (despre oameni) Care este lipsit de energie, de voință; molatic; prost, nătărău. Al treilea, spînatec, mai plin decît ei, însă bleg și cu privirile adormite (SADOV.). ◊ (subst.) Noi stăm ca blegii în cafenele (CAR.). • pl. blegi, -ege. /cf. srb. bleka.