bobot s.n. 1 (înv.) Flacără. Un foc pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede (CON.). 2 (înv., reg.; precedat de prep. „în”, „din”) Întîmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întîmplare, fără socoteală. Taci, măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul (CR.). 3 (reg.) Acces (de furie, de mînie). Leana Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana (POP.). • pl. -e. și bobotă s.f. /<bg. бобот, srb. bobot.