BOBOT (pl. -ote) sn., BOBOTĂ (pl. -te) sf. 1 Flacăra mare, flăcăraie, vălvătaie ¶ 2 fig. Pornire năprasnică, furie: într’o bobotă de mînie, dădu bucuroasă pe Ileana (RET.) ¶ 3 În bobote, într’o doară, la întîmplare; fără rost: buimăciți, lovind în bobote, începură să dea îndărăt (VLAH.); a vorbi în bobote, a îndruga vorbe fără rost [srb. blg. bobot].