BOLBOROSI, BORBOROSI (-osesc) vb. tr. și intr. 1 A produce un sgomot ca apa cînd clocotește într’un vîrtej sau ca ori-ce alt lichid care țîșnește printr’o deschizătură mică; a gîlgîi (vorb. de sînge): șuetele izvoarelor s’aud bolborosind ca niște glasuri pe sub pămînt (VLAH.): Aud Prutul borborosind Și apele greu huind (VOR.) ¶ 2 A face bulbuci, bășici (vorb. de ploaie) ¶ 3 Pr. anal. A vorbi iute și încurcat, a rosti vorbe fără înțeles sau într’un chip nedeslușit, a mormăi: ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește (CRG.) ¶ 3 Se zice despre cîntatul sau strigătul particular al curcanilor [bolboros].