BOLD¹ (pl. -duri) sn. 1 Nuia lungă sau băț ascuțit cu care se împung vitele ca să le îndemne la mers, strămurare ¶ 2 fig. Îndemn, îmbold: suferința este un ~ mai mult către perfecționare (BĂLC.) ¶ 3 🐙 Acul insectelor (albinei, viespii, țînțarului) cu care împung ¶ 4 Ghimpe, vîrf ascuțit: ~ul unui pinten (NEGR.); familiar: ~ul Satanei se vede că-i înghimpase (CRG.); fig.: avea la inimă un ~ (MERA) ¶ 5 Mold. Ac cu gămălie ¶ 6 Par ascuțit ce se pune în vîrful caselor țărănești, al corturiIor, etc.: ~ul de la cortul împăratului l-au sfărmat (NEC.) ¶ 7 🐟 Prăjină lungă, cu un petec de piele la capătul de jos, cu care se scormonesc peștii din ascunzători și se mînă către sac sau mreajă ¶ 8 Mold. Cuiu bătut ca podoabă în prăselele cuțitelor: Cu paloșe’n ~uri, Lăsate pe șolduri (TEOD.) [vsl. bodlĭ].